Ocolul Silvic Stejaru

Ocolul Silvic Stejaru este o subunitate a Direcției Silvice Tulcea, având ca atribuție principală administrarea pădurilor proprietate publică a statului din partea sudică a județului Tulcea (în Podișul Casimcei). Suprafața totală a fondului forestier administrat este de 8798,32 ha ceea ce reprezintă 1,03% din suprafața județului.

Ocolul Silvic Stejaru are sediul în localitatea Altîn Tepe, comuna Stejaru, județul Tulcea, str. Principală nr.6.
Administrarea celor 8798,32 ha se face prin trei districte :
– District I Topolog
– District II Războieni
– District III Stejaru
Pădurile administrate de către Ocolul Silvic Stejaru din punct de vedere fitoclimatic
sunt situate în două etape de vegetație :
– (FD2) – etaj deluros de cvercete și șleauri de deal ( 38%)
– (SS) – etaj de silvostepă (62%)
Principalele specii întâlnite în zona OS Stejaru sunt : gorunul, stejarul brumăriu, stejarul pufois, teiul, frasinul comun, carpenul, mojdreanul, paltinul de câmp, ulmul, jugastrul și sorbul.
Anual din pădurile administrate de OS Stejaru se exploatează un volum de masă lemnoasă de circa 13250 mc care este utilizat pentru combustibil solid (80% lemn de foc) și ca materie primă în industria lemnului (20%).

Considerații istorice

Pădurile gospodărite de Ocolul Silvic Stejaru (fost Casimcea) fac parte din masivul păduros nord dobrogean. Acestea încă de la ocuparea Dobrogei de către turci, la sfârșitul secolului al XIV – lea și începutul celui de al XV – lea, au fost administrate de aceștia, până la anexarea ei din nou la România în anul 1878.
În trecut, nordul Dobrogei unde se află situate și pădurile administrate de Ocolul Silvic Stejaru era acoperit de păduri seculare, a căror vigoare de creștere nu scădea, decât pe terenurile prea pietroase de pe culmi, sau din brâul din apropierea stepei.

Începând cu anul 1910, odata cu înființarea Casei Pădurilor, ia ființă Direcția a X-a silvică Constanța în subordinea căreia funcționează pe teritoriul județului ocoalele silvice Babadag, Casimcea, actualmente Stejaru, Cerna, Ciucurova, Măcin, Niculițel, Sulina și Tulcea. În această perioadă se construiesc sediile ocoalelor silvice actuale.
Din punct de vedere al structurilor de administrare (ocoale silvice), înființarea Casei Autonome a Pădurilor Statului în 1930 nu aduce modificări notabile, iar după anul 1947 istoria administrației OS Stejaru are un parcurs comun cu cel la nivel național. Începând cu anul 2008 sediul O.S. Stejaru s-a mutat în localitatea Altîn Tepe aparținând de comuna Stejaru.

Comentariile sunt închise.